~,,Vestea” nr.45

Pentru a citi intreg numarul (si eventual pentru a-l imprima), deschideti fisierul PDF apasand pe linia albastra ; deoarece revista este bogat ilustrata , fisierul se poate deschide mai lent. Lectura placuta  !

>>>>>>>Vestea nr. 45 pdf

Anunțuri

2 răspunsuri to “~,,Vestea” nr.45”

  1. POPA GHEORGHE Says:

    Din cate am citit aveti cunostiinte despre toti oameni din sat /valea Bolvasnita . va rog daca puteti sa imi trimiteti poze sau ………. ce apare in arhiva satului despre bunicii mei pe care nu i=am cunoscut niciodata . Basulescu ianos / iancu si paraschiva . cu multumirii si deosebit respect

  2. domilescu Says:

    Multe, foarte multe locuri comune in judecatile de valoare ale autorilor articolelor, un limbaj teapan, ca o papusa de lemn pusa pe o scena sa danseze zadarnic toate dansurile pamantului … stil infantil, prostii, vasta si adanca mediocritate, fac din vestea o veste de foarte proastă calitate.
    Cum poate fi publicat un editorial, vestea 45, în care să scrii că: „O baie de elevi, părinţi şi profesori, a ascultat cuvântul domnului director”?! Formula media des uzitata putea fi exprimarea că directorul respectiv a facut o baie de mulţime, dar preţiozitatea autorului a vrut să-şi dovedească originalitatea şi a reuşit născând o prostie. O altă delicateţe, „avansurile privind perspectivele şcolii”, nu poate trece neobservată. Pleonasmul e şi el preţios, fără îndoială, şi duce vestea către po-vestea lui râsu-plânsu. Mai departe găsim că „în calitate de primar, de conducător al obştii săteşti, cu prerogativele ei”, autorul nu deosebeşte prezentul de trecut, că el nu e conducător al unei obşti săteşti care să aibă activate prerogative, ci e un demnitar ales prin vot constituţional, care conduce treburile publice din comună, ceea ce e fundamental diferit de situaţia juridică a obştii săteşti. Dacă lucrurile nu sunt lămurite, atunci informaţia rămâne viciată pe fond, iar vestea şi ea pe mai departe tot veste neadevărată e.
    Alt articol, aceleaşi hibe, alţi actori, aceleaşi roluri. Vestea 45, istoria fanfarei din valea bolvaşniţa. Autoarea scrie „miraculoasa memorie a locuitorilor acestei vetre străbune, numită „tradiţie” dovedeşte faptul că aici a existat permanent un izvor nesecat de cultură”. Or. miracolul e unic, nu e repetabil, pe când cultura în mod esenţial e unitară, cunoaţte repetabilitate şi creştere, dar şi decădere. În cultura umană miracolul e excepţional, bunăoară scrierea decalogului de mâna lui Dumnezeu, spargerea tablei şi apoi scrierea legilor de către Moise. Desigur că Bolvaşniţa nu e vatra tocmai potrivită care să se impună ca izvor nesecat şi permanent de cultură. Dar autoarea conchide că „Oamenii acestei vetre adaptându-se la acest izvor” ceea ce ne face să ne întrebăm, dacă oamenii s-au adaptat izvorului de cultură înseamnă că izvorul, nesecat şi permanent cum era, exista pe când oamenii încă nu erau sau dacă existau atunci încă erau neadaptaţi lui. Alte giuvaiere literare „Tezaurul de poveste adunat în ungherele cugetelor” – tezaurul nu ar trebui dosit în unghere. Apoi”desăvârşirea acestui spaţiu divin, numit «VALEA-BOLVAŞNIŢA»”- un spaţiu divin, prin definiţie e desăvârşit, deci nu mai are a completa nimic. Nu cred însă că v.b. şi-a depăşit anvergura, iar cvasiunanima populaţie pământeană să nu o fi aflat încă. „Din mijlocul acestui sat în care oamenii şi-au manifestat din totdeauna prin cântec bucuria de a trăi” – fals, nu numai prin cântec îşi manifestă omul bucuria de a trăi. Şi altele ca acestea „glasurile melodioase ale fanfarei” , „o vârstă fragedă de numai 12 ani”, „a demonstrat că harul primit de la Dumnezeu nu are nevoie pentru a-şi manifesta măiestria în ale cântecului nostru popular de studii, ci doar de o trăire intensă dusă până la uitarea de sine” pentru ca mai jos să se contrazică arătând că „Un moment deosebit în cultura muzicală a acestui veşnic iubitor al folclorului îl are anul 1917, când înrolat, are ocazia să înveţe notele muzicale în cadrul fanfarei militare” culminând cu frază de o exemplară dovadă a formei fără fond „Geniul creator al fiului de ţăran din satul Valea-Bolvaşniţa de sub munţii Arjanei, a revoluţionat gândirea creatoare a veacului său, devansând expresia formelor contemporane şi creând gramatica nouă a unor sinteze esenţiale în note muzica”. Eminescu va inchide acest comentariu:
    E usor a scrie versuri
    Când nimic nu ai a spune,
    Insirând cuvinte goale
    Ce din coada au sa sune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: